Că tot mai avem în minte încă vacanța, haideți să dăm puțin timpul înapoi și să ne lăsăm gîndurile să-și amintească de neuitatele noastre vacanțe. Pentru început avem in fața ochilor noștri acea imagine care ne-a ramas in sufletul nostrui până acum. Pentru mine cele mai reușite vacanțe erau cele petrecute cu prietenii verișorii și frații mei dragi. Eu nu trebuia să mă duc undeva la țară eram chiar acolo în mijlocul ei , doar în vizită la bunicii materni care erau din altă localitate și îmi făcea deosebită plăcere să-i vizitez ori de câte ori aveam ocazia. Bunicul din partea mamei venea mereu încărcat cu bunătăți făcute de bunica noastră
Dumnezeu să ii aibă în pază pe toți care au plecat mai devreme de lângă noi . Mai departe , rolul principal il avea bunicul din partea tatei de aceasta dată . Și Doamne, ce dor îmi este de acele timpuri, parcă a fost ieri, cum spuneam vedeta vacanțelor mele era atunci când bunicul ne intreba care vrea să mergem la plimbare în căruță până la Focșani, și atunci să te ții bine , noi eram patru frati, de dus ne-am fi dus toți normal, dar trebuia sa mai ramana cineva acasă să-i mai ajute pe părinți dar cine? Norocul era a celui care reușea și cumva ne înțelegeam între noi , de acum ne pregăteam și să înceapă aventura . Pentru mine chiar începea de emoții nici nu puteam dormi cum era de așteptat din lipsa somnului mi se făcea rău , prima dată nu m-am dus și am regretat, a doua oară însă nu am mai zis nimic mi-am revenit pe drum. Acum nu știu dacă pot descrie prin cuvinte acea experiență de neuitat care a rămas un vis frumos în inima mea. Plecam dis de dimineață cu noaptea īn cap cum se spune, să fi fost 3 – 4 dimineața când era somnul mai dulce dar mai conta? Adormeam un pic iar când deschideam ochii, cum să vă zic era ca o plasă întinsă pe cer cu mii de stele aurii pe un fond negru ,printre ele undeva într-un colț trona mândră și luminoasă luna. Când te uitai aveai impresia că le poți atinge cu mâna iar altele păreau mai îndepărtate. Așa ceva nu vezi mereu , după aceea îl bombardam pe bunicul nostru cu întrebări ,și el bunul de el calm ne raspundea la fiecare în parte, cum ne povestea el zorii dimineții se revărsau apoi soarele răsare , cum mai vorbeam noi și ne mai contraziceam iată-ne ajunși la destinație. Frumoase amintiri nu?
Mi-aș dori să mai fiu copil măcar o dată , nu credeam că o să spun asta vreo dată . Cu gândul la următoarea vacanță să auzim numai de bine!
Sponsored Content
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.